Blogroll
- "It's Something That The Earth Demands," Semana Santa Poetically Rendered By A Spaniard
- MAHA Has Teeth?
- Episode 474 – What I Learned From The JFK Files
- ‘Unraveling False Narratives: Covid and Constitution’
- En Route To The Store
- Nick Bryant Acquired Jeffrey Epstein's "Little Black Book," in 2012, And Finally Found A Media Outlet To Publish It, After Three Years Of Pitches Being Scornfully Rejected By All Media He Approached
- Your Brain is the Next Battlespace
- Frances Leader's History Of The Roman Empire: "Today The Club Of Rome Is The Influence That Represents The Essence Of Venetian Methods."
- Semana Santa Starts Tomorrow, We Will Break From Our Usual Gloomy Content
- Movie Review: "The King of Kings" (2025)
- Offsite Post: ‘Pine Beetles, Plagues, and Living Faith’
- Interview 1944 – Attack of the CRINK! (NWNW #587)
- St Mary of Egypt: How Did a Long-time Libertine Suddenly Come to Feel Shame?
- Offsite Post: ‘Landry the Lawyer Slayer?’
- Calling Things By Their Right Name – #SolutionsWatch
- April Open Thread and Subscriber Video (2025)
- Offsite Post: ‘Two Kinds of Economies’
- Enhancing Fertility Naturally – #SolutionsWatch
- Offsite Post: ‘My Country’
- Remembrances for April - 2025
- Eldress Anastasia, guardian of Corfu’s sacred Monastery of the Virgin Mary of the Angels (Kyra ton Angelon)
- Movie Review: "The Last Supper" (2025)
- IEP Guide for All
- Creators of Film "Man of God" Currently Working on New Film "Moses the Black"
- We Have Entirely Forgotten What It Means to Seek Salvation
- The Great Fast Through the Ages: What Has Changed?
- A Homily on the Prodigal Son
- New Martyr John Popov: A Genius of Theology
- On the Prodigal Son
- The Western Rite
- The holy righteous Simeon the God-Receiver
- In memory of the martyred Metropolitan Vladimir of Kiev
- Prayer From the Abyss: How Brokenness Became the Path to Grace
- Fyodor Dostoevsky's Meeting With Archbishop Nicholas Kasatkin the Missionary of Japan
- Healthy Food for Healthy Kids
- Latest Poll: More Than One-Third of Moderate Voters Do Not Trust Federal Health Agencies
- “Only Begotten Son” – Who Wrote the Hymn Sung at Every Liturgy?
- Children’s Health Defense CEO, Mary Holland, Esq. Statement on Pardon of Anthony Fauci
- Imprisoned for Christ: The Power of Suffering – Elder Sofian Boghiu
- Intemnițat pentru Hristos: Puterea suferinței – Pr. Sofian Boghiu
- The Fundamentalism of “Political Correctness”
- New research suggests COVID-19 vaccinated individuals may ‘shed’ spike protein to unvaccinated women
- New CHD Book Uncovers the Mechanisms That Turn Medicine Deadly
- Actress Juliette Binoche Acclaims Saint Paisios the Athonite and Byzantine Iconography In Award Speech
- Signs to recognize the Antichrist – Fr. Dumitru Stăniloae
- Semnele pentru recunoașterea lui antihrist – Pr. Dumitru Stăniloae
- “May Paradise consume you!” Elder Cleopas of Romania (†1998)
- “Mânca-v-ar raiul!” Cuviosul Cleopa de la Sihăstria (†1998)
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Frumusețea arhitecturii democratice | ![]() | ![]() | ![]() |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Luni, 02 Martie 2015 23:27 |
La nivelul vieții de zi cu zi, pe cât sunt de vizibile și deranjante elucubrațiile de beton ale fostului regim, pe atât de inocente și neutre par noile creații post-revoluționare. Sedii de bănci, clădiri de birouri, ansambluri rezidențiale, chiar și anumite imobile oficiale ridicate în ultimii anii dau măsura vremii dar, mai ales, a puterii conducătoare. De cele mai multe ori, blocurile noi stau alături de cele nu foarte vechi și își proclamă superioritatea (de altitudine și relativ confort) într-un oraș mutilat. Cu toate acestea incongruențele fundamentale nu reies foarte clar. Între cele două stiluri s-ar cuveni, la prima vedere, să existe o distanță conceptuală, deoarece, se presupune, răsar din contexte ideologice opuse: democrație și totalitarism, libertate și opresiune, capitalism și socialism etc. Ce-i drept, la nivel superficial, apar diferențe. De pildă, fațadele grele ale vechilor clădiri, încărcate de ciment și, uneori, cu motive “neoclasice” sunt înlocuite de geamuri opace și structuri de oțel. Cilindrii sunt preferați uneori geomteriei rectangulare, iar culorile provin dintr-un registru mai larg. Materialele folosite iau în calcul dezvoltările recente, dar dincolo de toate aceste detalii și distincții, importante pentru specialiști, e greu de argumentat o deosebire de natură, esențială, între cele două tipuri de arhitectură. Și asta pentru că, la nivel fundamental, inspirația în ambele cazuri, descrise superficial mai sus, provine dintr-o filozofie care predică mecanizarea universului, abolirea arhitecturii și, nu în cele din urmă, desființarea omului. Din punct de vedere istoric, clădirea de tip comunist, științifică, funcțională, ”eliberată” de curbe, nu a trebuit să îl aștepte pe Ceaușescu sau pe Lenin pentru a se naște. Pe planșă și în realitate ea exista încă dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, prin opera lui Walter Gropius și a Școalii de la Bauhaus, continuată cu aplomb de Le Corbusier. Dacă ne uităm mai în profunzime, așa cum ne îndeamnă Hans Sedlmayr în “Pierderea măsurii”, observăm că astfel de idei circulau deja la arhitecții din preajma Revoluției Franceze, precum Claude Nicolas Ledoux. Presupoziția din care se hrănește această filozofie pune semnul de egalitate între geometrie și arhitectură. “Le reveil brutal en nous, parce que foudroyant des joies intenses de la geometrie”, avea să spună, puțin mai târziu, Le Corbusier. De altfel, nu este nimic întâmplător în faptul că primele desene ale unor construcții complet moderne (forme sferice independente) apar în Iluminism, adică într-o perioadă de entuziasm matematic și științific, când Dumnezeu devine o ipoteză nenecesară pentru legile universului, iar societatea trebuie aranjată pe baze matematice. Nici materialele inovatoare și nici vreo constrangere financiară nu au generat noile construcții, ci o anumită ideologie, o dorință de a răsturna lumea cu susul în jos (apar chiar și astfel de clădiri inversate), de a o așeza pe o fundație raționalistă, geometrică, totalitară. În consecință, individul devine peste tot izolat (Ledoux), deoarece ordinea tradițională a fost pulverizată, iar aranjamentul matematic nu și-a făcut încă debutul. Este o idee radicală care ia cu asalt cultura și civilizația și, în decurs de cateva generații, se impune complet. Universul este un imens ceasornic, corpul uman o mașinărie, așa că locuințele trebuie să se transforme în “mașini de locuit”. Din punct de vedere urbanistic, programul derivat din matematizarea universului este simplu: “inima orașelor noastre vechi cu turnurile și catedralele lor trebuie spartă în bucăți și înlocuită de zgârie nori” (Le Corbusier). Intenția, nocivă fără îndoială, este logică. Cine își propune să schimbe complet orașele, să le distrugă, trebuie să atace în primul rând centrul, iar centrul tradițional al orașelor îl reprezentau Biserica și Palatul Regal. Mai mult, orașele tradiționale erau construite după “un design teologic sacru”, care acum trebuie înlăturat. Revenind la perioada contemporană, putem spune, fără a greși, că demolările masive efectuate de fostul dictator nu au fost altceva decât o punere în aplicare a manifestului semnat de Le Corbusier. Când nu au fost dărâmate, bisericile au fost mutate în spatele unor blocuri meschine, după o metodă brutală, dar necesară pentru ideologia dominantă. Totuși, dacă ne uităm la evoluțiile recente, sesizăm doar o schimbare de tehnică, și nu o deplasare de accent. Bisericile nu mai sunt rase de pe fața pământului, ci obliterate de construcții mamut. În București, de exemplu, două dintre cele mai vizibile biserici, Catedrala Sf. Iosif și Biserica Armenească, situate în centrul orașului, au fost desfigurate cu ajutorul unor clădiri de birouri care le-au acoperit aproape total. Eliminarea lăcașelor de cult poate părea o ilustrare la limită pentru a arăta identitatea de natură dintre cele două tipuri de ideologie, dar este coroborată cu toate celelalte realizări arhitecturale democratice la fel de monotone ca și cutiile comuniste. Ca urmare, dacă ideologia este relativ identică, ea nu are cum să producă altceva decât creații similare, iar asta este exact ceea ce ni se prezintă la nivel cotidian, într-o splendoare calpă. Însă emanația curentului nu se reduce doar la arhitectură. Tipul de om, de regim politic și spiritual se aseamană considerabil, chiar dacă nu avem o suprapunere completă. Ambalajul democratic poate păcăli, dar dincolo de el ne lovim de aceleași idei hâde. După cum remarca sardonic un gânditor crescut în vremea Habsburgilor: un om liber nu poate trăi în arondismentul 5, strada numărul 7, blocul 12, etaj 8, apartamentul 34. |