Blogroll
- A Substack Essay About How To Confront Bad, Bad News But Still Leave Room For Joy
- Danse Macabre: The Nurses Were Dancing But We’re In The Dark
- The Truth Barrier Goes Pro: Breaking Fascinating Story From Renowned UK Journalist and Filmmaker, Who Researched One Of The Most Baffling Aspects Of The Covid PSY Op: The Dancing Nurses
- Interview 1913 – The Future of Decentralized Media on Collapse Life
- Biden "Administration" Authorizes Ukraine To Strike Inside Russia With Long Range Weapons, And So They DO:Europe Divided, Sweden and Finland Send Out Panic Booklet, Biden Turns Up On Gilligan's Island
- Offsite Post: ‘Yankee Cain and Southern Seth’
- 8 Miracles of Archangel Michael
- New CHD Book Presents Analysis of COVID Policy by Independent Scientists
- Becoming Sovereign – #SolutionsWatch
- How to Get Your Tax Cattle to LOVE Digital ID
- Christmas Sale At The Truth Barrier
- A Sermon on Reading Spiritual Works
- Homily on Jairus' Daughter and the Woman With an Issue of Blood
- Ioannikios the Great
- Hieromartyrs Nicander, Bishop of Myra, and Hermas the Presbyter
- Jairus' Daughter and the Woman With an Issue of Blood
- Charitable Works Abolish Death!
- Offsite Post: ‘Louisiana Freedom Caucus Needs a Little More Muscle in Easter Defense’
- Joy and Jubilation In The Pharma-Resistance Ranks Over Robert F. Kennedy Jr.'s Appointment To Secretary Of HHS: "We Are Watching The Beginning Of The End Of This Nightmare"
- Interview 1912 – War of the Words on Quite Frankly
- New research examines the role of the immune system in the development of Autism Spectrum Disorder
- How to Verify a Quote – #SolutionsWatch
- Offsite Post: ‘Saint Benedict’
- The Strange Story of Peter Thiel – Part Three: Peter Thiel is a Vampire
- Offsite Post: ‘Escaping the LGBT Briar Patch’
- CHD Scientists Identify 19 Different Diseases Associated with Routine Infant Vaccine
- Cosmas of Maiuma and John of Damascus: Brothers, Friends, and Hymnographers of the Orthodox Church
- Offsite Post: ‘Icons Are a Great Fit for the South’
- Actress Juliette Binoche Acclaims Saint Paisios the Athonite and Byzantine Iconography In Award Speech
- Offsite Post: ‘Flesh and Spirit’
- Holistic Vet Reveals Veterinary Medicine’s Dark Underbelly in New Memoir Published by CHD
- Battle for Love
- Kids and COVID: Costly Mistakes That Must Never Happen Again
- Movie: "Saint Chryse - A Ray of Light in the Years of Slavery" (2023)
- Signs to recognize the Antichrist – Fr. Dumitru Stăniloae
- Semnele pentru recunoașterea lui antihrist – Pr. Dumitru Stăniloae
- The Mysteries of Matthew’s Gospel: Was It Really Written Before the Others?
- The "Policing" of our Lives (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- The Medical-Pharmaceutical Killing Machine
- Miracles Amidst the Siege: How St. Sergius Defended the Trinity Lavra from Polish and Lithuanian Troops
- “Someday You Will Throw Dirt on Me.”
- “May Paradise consume you!” Elder Cleopas of Romania (†1998)
- “Mânca-v-ar raiul!” Cuviosul Cleopa de la Sihăstria (†1998)
- The Final Days of the Iconic Fashion Designer Billy Bo
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- O mica problema de retorica
- O stire: moartea presei.
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Cursul de Supraviețuire Ortodoxă - Sensul Revoluției (3) |
Scris de Pr. Serafim Rose |
Luni, 28 Decembrie 2020 22:00 |
Gogol „Ne aflăm în posesia unei comori care nu poate fi prețuită”. Astfel, caracteriza Gogol Biserica, după care continuă: Cu voce tare și plin de convingere, Gogol a afirmat că Adevărul se găsește în Ortodoxie și în autocrația ortodoxă rusă; că istoricul „a fi sau a nu fi” este rezolvat de cultura ortodoxă rusă, iar soarta imediată a întregii lumi depinde de prezervarea acesteia. „Lumea se găsește pe punctul de a muri și intrăm în perioada preapocaliptică a istoriei mondiale.” Fiind indignat de faptul că Gogol a îndrăznit să vadă salvarea Rusiei în calea religios mistică, în lucrarea interioară, în lupta ascetico-duhovnicească (podvig) și rugăciune; și că aprecia predania a fi mai înaltă decât toate lucrările, Belinski a scris în epistola sa celebră:
Tutorele său a fost Pobedonostsev, cel care i-a dat o educație strict ortodoxă, antirevoluționară. Alte figuri pe care le vom întâlni: Rachinski (a dezvoltat școlile parohiale), Dostoievski, Melinko și Pecherski. Alte voci îl chemau spre o direcție anti-liberală. (Talberg). Într-o scrisoare din 6 martie, 1881, la 5 zile după uciderea țarului Alexandru al II-lea, Pobedonostsev îi scrie lui Alexandru: În aceeași zi a primit o notă din partea suveranului: „Îți mulțumesc din suflet pentru scrisoarea inimoasă, cu care sunt complet de acord. Treci pe la 3 pe la mine să ne vedem și voi fi fericit să stăm de vorbă. Întreaga mea nădejde este la Dumnezeu.” (Fragmentul mai jos nu este inclus în rezumat, dar ultima jumătate este marcată de Părintele Serafim în copia cărții lui Talberg, iar o propoziție este chiar subliniată. Următorul fragment este dintr-o scrisoare a lui Pobedonostsev publicată într-o revistă numită „Arhiva Rusă”) „Loris Melikov are de gând să-i facă un favor Rusiei și să-i dea o constituție sau să pună un început pentru aceasta prin chemarea tuturor reprezentanților din întreaga Rusie. În legătură cu acest plan a avut loc o adunare la 2 februarie la care a luat parte și împăratul Alexandru al II-lea. Pe 2 martie a fost numit șeful consiliului de miniștri, care trebuia să meargă la suveran pentru a lua decizia finală, dar între timp Loris-Melikov deja pregătise publicarea triumfătoare a actului care urma să apară în documentele oficiale ale guvernului pe 5 martie. Când dintr-odată a survenit catastrofa. Majoritatea miniștrilor erau pentru liberalism, pentru reforma guvernului, în timp ce Pobedonostsev și alții erau pentru autocrație. Alexandru al III-lea a decis să meargă contra spiritului timpului și să nu se predea fanteziilor irealizabile și liberalismului ruginit. Rusia deja avea o constituție în Ortodoxie, în vechile instituții și în încrederea reciprocă dintre țar și popor. Pe 28 aprilie, 1881, cuvintele hotărâte ale țarului s-au resimțit în manifestul publicat: „Vocea lui Dumnezeu ne poruncește să luăm cu vigoare în mână frâiele puterii, nădăjduind în Providența Divină, cu credință în puterea și adevărul domniei autocrate, pe care suntem chemați să o susținem și să o păstrăm în fața oricărei amenințări s-ar ivi, pentru binele poporului. Fie ca inimile supușilor noștri credincioși – ale tuturor celor care iubesc patria și sunt devotați autorității regale, moștenite din străbuni – care au fost tulburați de neliniște și teroare, să se întărească. Sub protecția sa și în legătura indisolubilă, patria a supraviețuit încă o dată unei mari încercări și a atins prin credința în Dumnezeu, care îi hotărăște soarta, un nivel de putere și măreție în mijlocul unor nenorociri și încercări amarnice. Consacrându-ne acestui țel, îi chemăm pe toți supușii noștri credincioși să ne slujească pe noi și statul cu credință și dreptate pentru desțelenirea revoltelor care au murdărit pământul rusesc, pentru a întări credința și moralitatea, pentru buna educație a copiilor, pentru nimicirea minciunilor și hoției, pentru stabilirea adevărului în activitățile instituțiilor hărăzite Rusiei de binefăcătorul ei, iubitul nostru tată.” „Iar aici întunericul revoluției, tăiat ca o lumină strălucitoare de cuvintele țarului, a început cu rapiditate să se împrăștie”, scrie Nazarvski. Revolta, care părea invincibilă s-a topit ca ceara în fața focului, a dispărut ca fumul sub puterea vântului. Nemulțumirea din mințile oamenilor a început rapid să fie înlocuită de sensibilitatea rusească; destrăbălarea și samavolnicia au cedat locul ordinii și disciplinei. Libera cugetare nu mai călca ortodoxia ca un soi de ultramontanism, și nici nu mai năvălea asupra iubitei noastre Biserici precum clericalismul. Autoritatea legii noastre naționale de netăgăduit și ereditare s-a ridicat pe forța ei istorică și tradițională.” „Însă nu era ușor pentru autocrat să ducă această povară pentru bine Rusiei. Pe 31 decembrie, 1881, într-o scrisoare de răspuns adresată lui Pobedonostsev, suveranul scria:
Lângă patul de moarte al Țarului Alexandru al III-lea a stat Sf. Ioan de Kronstadt. „O descriere a ultimelor sale zile ne-a fost dată de Nazarevski care a primit în acele momente informațiile cuvenite. Pe 5 octombrie, a fost dat un buletin de către Zaharin și profesorul Leiden (chemat de la Berlin) cu privire la gravitatea bolii de care suferea țarul. Buletinul a făcut nu doar Rusia, ci întreaga lume să tresară. Toată lumea, temându-se pentru viața împăratului, care își câștigase o înrâurire puternică absolut peste tot, a început să se roage pentru însănătoșirea sa. Le-a devenit limpede tuturor și bolnavului că se apropia sfârșitul. Starea senină și liniștea bărbătească a țarului bolnav erau frapante. În pofida slăbiciunii sale, a nopților de nesomn și a palpitațiilor de inimă, tot nu dorea să meargă să stea în pat și și-a continuat treburile de stat dintre care ultimele erau niște rapoarte despre Orientul Îndepărtat, în particular despre Coreea. Când l-a întâmpinat pe respectatul părinte, suveranul, cu smerenia care îl caracteriza a spus: „Eu nu am îndrăznit să vă cer să faceți o asemenea călătorie lungă, dar când Marea Ducesă Alexandra Iosifovna mi-a sugerat să vă invit la Livadia, mi-am dat bucuros acordul și vă mulțumesc că ați venit. Vă implor să vă rugați pentru mine. Nu sunt deloc bine.” Dar s-a simțit mai rău și a ieșit la iveală o inflamație a plămânilor, dimpreună cu o tuse cu sânge. Muribundul s-a luptat cu bărbăție cu această neputință și și-a arătat puterea voinței. Pe 18 a fost trimis pentru ultima oară un curier la Petersburg cu treburi rezolvate. În ziua următoare s-a hotărât să lucreze asupra mai multor rapoarte și a scris: „În Livadia. Am citit.” Dar aceasta era deja ultima sa zi în serviciul Rusiei – marele lucrător al pământului Rusiei a devenit îngrozitor de slăbit, iar acum își aștepta trecerea în altă lume. Suveranul și-a petrecut noaptea fără să doarmă, așteptând serios răsăritul și, ridicându-se din pat, s-a așezat într-un fotoliu. Ziua a venit rece și sumbră. S-a pornit un vânt puternic, iar marea mugea cu un zgomote violent. La șapte, suveranul a trimis după țarevici și a vorbit cu el preț de o oră. Apoi, a chemat-o pe împărăteasă care l-a găsit în lacrimi. I-a spus: „Îmi simt sfârșitul”. Împărăteasa i-a spus: „Pentru numele lui Dumnezeu, nu spune asta. Te vei face bine”. „La 11 fix starea bolnavului s-a înrăutățit foarte tare, respira din ce în ce mai rar, bătăile inimii au încetini, și a cerut să vină Părintele Ioan de Kronstad, care a miruns trupul suveranului cu ulei de la candelă și, conform dorinței acestuia, i-a pus mâinile sale pe cap. Temându-se ca venerabilul preot să nu fi obosit, muribundul i-a cerut să se odihnească, iar când mai târziu l-a întrebat dacă nu a obosit să și țină mâinile pe capul său l-a auzit pe Părintele Ioan spunând: „e ușor pentru mine când tu le ții acolo.” După care a adăugat mișcător că poporul rus îl iubește. Mereu veșnicul de pomenire Părintele Ioan a descris astfel amarele zile: „Pe 17 octombrie, ca urmare a dorinței celui plecat la Dumnezeu, împăratul a fost împărtășit de către mine. Am săvârșit zilnic Liturghia, fie la biserica din Livadia, fie ocazional la Oreanda, și în ziua amintită, imediat după săvârșirea Liturghiei în ultima biserică, m-am grăbit cu Potirul vieții la împăratul bolnav, care a primit cu evlavie din mâinile mele, Tainele de viață dătătoare. Pe de 20 octombrie, suveranul a dorit din nou să mă vadă. M-am grăbit să vin imediat după terminarea Liturghiei și am rămas lângă împărat până la trecerea binecuvântată la cele veșnice. La cererea împărătesei am citit rugăciunile pentru vindecarea bolnavilor și i-am uns piciorul și alte părți ale corpului cu ulei. Acest ulei de la candelă unei icoane făcătoare de minuni a fost adusă de unul dintre preoții de la Yalta, Părintele Alexandru, pentru a-l mirunge pe împărat, la dorința oamenilor cucernici. Primind această cucernicie cu o credință sinceră, împăratul suveran și-a exprimat dorința de a-mi pune mâinile pe capul său, iar când am făcut asta, Maiestatea Sa mi-a spus: „Oamenii te iubesc.” „Da, Maiestatea Voastră, oamenii Maiestății Voastre mă iubesc”, i-am spus. |